Ca un prinos de cinstire a moştenirii brâncoveneşti la praznicul-tricentenar, grupul Byzantion a interpretat şase compoziţii superbe de la curtea Sfinţilor Mucenici Brâncoveni, care nu mai răsunaseră în bisericile româneşti decât o singură dată, la scurtă vreme după publicarea lor în 2005. Cântările au fost prefaţate de un bine documentat cuvânt al părintelui Mircea Stoleriu şi găzduite la Biserica „Sfânta Teodora” din Iaşi, pe data de 29 martie anul acesta (apoi, succesiv, la Curtici şi la Arad), dăruind ascultătorilor momente de unică înălţare duhovnicească, prin strălucirea compoziţiilor şi profunzimea sensurilor muzicale, aşa cum odinioară împodobeau sufletele credincioşilor de pe vremea marelui voievod martir.
Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost ctitor nu doar de carte bisericească în multe limbi, de arhitectură şi de iconografie, ci şi mare susţinător al artei muzicale a Sfinţilor Părinţi, care ni s-a păstrat prin truda şi harul Sfântului Paisie de la Neamţ, prin filiera căruia acele partituri au ajuns, cu binecuvântarea Cuviosului părinte Justin Pârvu, până astăzi, când poate mai mult ca oricând avem nevoie de frumuseţea lor.
La ideea maicii Neonila (compozitor, muzicolog), de a ilustra filiaţia revelată a compoziţiilor şi de a oferi cercetătorului monah Filotheu Bălan şi dirijorului Adrian Sârbu contextualizarea mai amplă, la cererea Televiziunii Române interesată de importanţa momentului, discuţiile efervescente care au urmat evenimentului urmau să fie încadrate într-o emisiune din care redăm mai jos doar un mic fragment, cu speranţa că vor oferi şi prin cuvinte edificarea primită prin actul muzical.