„Cel întâiu dintre musicii vechimei, se vede din istorie a fi Plolomeu Filadelfu, carele a pus a se traduce Biblia. Acesta având cunoştinţă de limba greacă, evraică şi persană, a combinat din aceste trei unu sistemu cu totul deosebit. De la acesta se află unu tratatu de muzică, compus de el însuşi, în biblioteca cea mare de la Alecsandria, carele înpreună cu alte nenumărate cărţi şi manuscrise, s-au arsu de cătră sareceni, prin califul Omaru.
Cel ântâiu dintre sânţii părinţi carele a introdus în biserica ortodocsă sistemul cântărilor cu semne hieroglifice, este Ioan Damaschin, trăind pe timpul lui Leon Isavrul împăratului Constaninopolei. El a fost şcolarul lui Cosma Asigritul, (mai în urmă episcopu la Maiuma); el fu unu mare elinist şi profund cunoscătoriu de muzică persană; pre acest Cosma, l-au fostu răscumpărat din robie de tatăl lui Ioanu Damaschin, că teologu, poetu şi muzică, a restrâns mulţimea moduriloru melodiei numai la 8 părţi precum se vede şi astăzi.
Cel mai însemnat dintre muzicii bisericeşti, după Damaschin a fost Ioan Cucuzel pronumi şi maistru, trăind pe timpul marelui Justinian, născut în oraşul Dirahiului din cuprinsulu Iliriei. Multe scrise muziceşti au rămas de la acest bărbat, însă tot cu semne hieroglifice.
Cel dintâi carii au început a analiza semnele hieroglifice prin alte semne inventate şi adoptate, au fost Ioan şi Daniil proto-psalții Patriarhiei din Constantinopoli. Tot aceşti doi, crezând că făcu bine, au introdus în cântările bisericeşti figuri din muzica profană a perşilor, primind şi oare care semne din aceeaşi muzică, spre a putea mai bine esplica elevilor, ideile introduse de ei.
Cel dintâiu care s-a încercat a reforma muzica bisericească şi a o înzestra cu însuşirile muzicei europeene, a fost Agapie Palermu din insula Hio, omu cu perfectă cunoştinţă de muzică europeană, carele înaintea Patriarhului şi a sinodului Constantinopolitanu, a demonstrat cu multă logică greșelele şi neajunsurile scrierei cu semne hieroglifice, cerând a se adopta sistemul său; însă fiind că între sistemul diapasonului musicei europene şi a musicei noastre bisericeşti, este mare deos bire, şi din cauza ironiilor lui Iacov proto-psaltul Patriarhiei, în privirea sistemului învățăturei lui Agapie, nu s-a făcut nici unu rodu.
Cel dintâiu carii au introdus sistemul nou în muzica bisericească, precum se vede astăzi, suntu: Grigorie proto-psaltul, Hurmuz Hartofilacsul şi Hrisanti (în urmă Mitropolit Brusei); aceşti trei fiind forți în sistemul musichiei vechi, şi cântând din mai multe instrumente persane şi europeene, au reformatu sistemul muzicei, lepădând din semnele vechi şi adăogând cele de lipsă, ajutânduse mult cu sistemul lui Agapie, carele cheltuinduși starea, la 1815 a reposat în Bucureşci, lipsit de ecsistenta zilnică.
Cel ântâiu care a introdus muzichia nouă în România, este Petru Efesiu carele la 1816, a deschis şcolă în Bucureşci; şi pentru ântâia dată el a inventat tipariul de muzică bisericească, dară perzânduși starea, de multă întristare, i s-a tras moartea la 1840, fără a-şi putea vedea ostenelele încoronate de succesu.
Românii carii au tradusu şi compusu cântări bisericeşti după sistemul vechiu şi nou suntu:
1. Mihalachi Moldovanu, carele de pe muzica veche hieroglifică a tradus unu Anastasimatariu, pe la anul 1767, netipărit.
2. Vasile cântăreţul, de la care au rămas: Herovice, Chinonice şi altele netipărite.
3. Ianuarie protosinghelul, de la care au rămas unu Anastasimatariu şi unu Docsastariu, earăși netipărite.
4. Ieromonahul Macarie de la Mitropolia din Bucureşti acesta fiind forţe în musichia veche, şi învăţând şi pe cea nouă de la Petru Efesiul, a tradus şi compus în limba română multe cântări bisericeşti, dintre care, la 1821 cu agiutorul Mitropoliţilor Dionisie şi Veniamin, şi a altoru patrioţi, a tipărit în Viena trei cărţi: Teoriticonul, Anastasimatariul şi Ermologhionul; cară mai în urmă cu tipariul cumpărat de Mitropolia din Bucureşti, de la reposatul Petru Efesiul, a tipărit şi alte cărţi.
Este bine constatat, că Mitropolia de la Bucureşti, la care Macarie a fost director. Acesta a stăruit mult pentru traducerea şi tipărirea cărţilor de musichie, încât nime dintre traducători şi compositorii români, n-a servită mai bine biserica de cât neuitatul Macarie. Melodiile compuse şi prelucrate de el, au atâta dulceaţă, încât a remas unice şi neimitabile; însuşi Grecii doresc a-i traduce cântările lui dacă le-ar putea, fără a adăogi sau a scade ceva din contecstul lor; dară şi Macarie s-a săvârşit din viaţă, fiind în mizerie.
5. Anton Panu din Bucureşti, elevu al lui Dionisie Fotino istoricul. Acest diligent şi neobosit bărbat a scris şi a prelucrat multe cântări, care le-au şi tipărit în opt volume; însă spre a le înfrumuseţa mai mult, a introdusu în ele multe figuri esterne; şi mai ales vrând se descrie cu mai mare putere zicerile: ceriu, iadu, şi alte de asemene, a rezultat că aşa precum omul nu poate cunoasce ecsact înălţimea ceriului de la pământu, şi nu-l poate ajunge cu vocea, totu astfeliu şi pentru iadu; acesta l-a făcut de s-a abătut foarte mult din drumul bisericei, încât cântările lui astăzi servescu numai ca teoretice, fiind scrise foarte ortografic; şi reposatul Panu, n-a avut o soartă mai fericită decât a predecesorilor săi.
6. Dimitrie Suceveanul proto-psalt al Mitropoliei Moldovei, eșit din şcoala Mitropolitului Veniamin, a tradus şi prelucratu mai multe cântări bisericeşti în românesce, şi cu a le sale spese a tipărit opt volume; acestuia îi datoresc mult clerul şi românii, pentru că toate bisericele din ţară, seminarii şi şcoli, se servesc numai cu aceste cărţi, fiind cele mai bune, după ale lui Macarie.
7. Ierodiaconul Nectarie Frimu (mai pe urmă Arhiereul Tripoleos) din oraşul Huşii, a tradus şi prelucratu mai multe bucăţi, din care a şi tipărit două volume, a utrenei, şi o liturghie.
Cei mai distinşi Protopsalţi în Iaşi au fostu:
La 1780, protopsaltul Constantin de la Mitropolie, sub Mitropolitul Iacob Stamati a funcţionat. El şedea la sf. Neculai domnesc, şi deschisă pe socoteala sa proprie o şcoală de musichie. Era de naţiune română, şi cunoscea psaltichia cea cu semne-note-vechi, care astăzi nu se mai potu cânta, nesciind cum se le discifreze; el scia limba greacă bine. Lecţiunile sale le preda cu glasul şi nu cu note. Elevii şei cântau foarte corect; din cântările sale bisericeşti n-au remas nemica.
La 1810, s-a însemnat Dimcea bătrânul, romanu de peste Milcovu, adus de Mitropolitul Veniamin; poseda una din cela mai melodioase voci, şi el fu mai mult practic de cât teoretic. Cântăreţul melodios muri orbu.
La 1817, Arhimandritul Grigorie moraitul, acesta se socotea mai mult ca introducatoriul sistemei nouă de musichia bisericească din Constantinopoli. Nici acesta n-a lăsat nimica scris. Eșind din Mitropolie, fu numit egumenu la monastirea Barnovschi.
La 1820, Iancu Malacsa, fost canonarhiu la patriarhia din Constantinopoli, el fusese adus în Iaşi de Șuțu-Vodă; eară după eteria din 1821, fu chiamăt din Chişinău de Mitropolitul Veniamin ca proto-psalt la Mitropolie.
La 1828, Grigorie Vizanti din Constantinopoli de locu, şi adus în Iaşi de la Odesa, unde fugiră de eterie. El fu 14 ani proto-psalt la Mitropolie. Cântă cu voace plină de o dulceaţă rară şi tărie puternică; modul cântului său era astfel că nu denotă nici cum vr-o forţă de intonare, nici vre o grimasare stranie, precum se vede la mai mulţi cântăreţi, figura sa se vedea liniştită, dară inspirată de idealul cântărei.
Cu dânsul se înfiinţă în Mitropolie o şcoală sistematică de nouă musichie, alcătuită fiind din două secţiuni; cea ântâia începătoare fu dată sub Nicu Dimcea tenarul, eară a doua superioară sub a sa, amândouă însă erau propriaminte încredinţate de Mitropolitul, diriguirei sale. Această şcoală dura până la 1839. Dintre elevii acestei şcoli cari s-au deosebit ca buni cântăreţi sunt: Economul Atanasie; Economul Grigorie Boatcă; Economulu Costachi din Mitropolie, Economul Ioan de la paraclisul Mihai Sturza; Dimitrie Suceveanul astăzi (1875), âncă proto-psalt Mitropoliei, Petru Alecsandrescul pronumit împuşcatul, – cu vocea foarte dulce; Ştefan Paltinescul proto-psalt la Ms: sfântului Spiridon; Alecsi Petrino proto-psalt la sf. Spiridon, care avu rară ocaziune de a introduce muzica vocală pe lângă muzichie, şi aceasta în seminariulu Socola şi în armata română. Gheorghie Eșopu, Costachi Stigletu, Filip Paleologul tot la sf. Spiridon; Manolachi Paleologul tot la sf. Spiridon.
Lucrările muzicesci lăsate de Gh, Vizanti sunt: polileul lui Nichifor transmis pe psaltichia cea nouă, care mai în urmă fu transmis în limba română de D. Suceveanu. Imnu pentru hramul catedralei vechi Strateniea (intrarea în biserică), care în româneşte iarăşi de D. Suceveanul fu transcris. Unu acsionu pentru înălţarea Domnului, bucată ecstraordinară de ritmu şi armonie. Anecsandare pentru privegheri şi serbători mari. Respunsuri la sf. liturghie, făcute în stilul muzichiei rusesci; asemine încă mai multe lucrări muzicesci âncă neterminate.
Acsinte Bocşa (Rosculescu), de loc din Orheiu; fu adus din Odesa de reposatul Visternic Iordachi Roznovanu; el era unul din cei mai distinşi cântăreţi, scia bine grecesce, în care limba din românesce transcrise cântările numite Măriri, carele se cântu la serbători mari. De la paraclisului Roznovanului trecu proto-psalt la sf. Spiridon şi apoi la episcopia de Huşi.
Şcoala de musichie bisericească încetase de mult a mai fi în Iaşi, până ce la 1869, sub primarele D. Guşti, se deschise iarăşi una în sânta Mitropolie, aolcuinduse în budgetul comunal suma de 840 de lei noi, din care 720 salarial, şi 120 cheltuelele cu unu stânjinu de lemne.
Această şcoală sub primarele N. Gane s-a projectat desfiinţarea ei, cu începere de la 1 Ianuarie 1876. Graţie însă înalt preosfințiului Mitropolit Iosif, uşile acestei şcoli vor remâne tot deschise, căci din propriul salariu al înaltului şi precuviosului prelat se va retribui personalul şi spesele de întreţinere. Bisericile creştine ale Românilor erau odinioară bogate, foarte bogate; acum după ce li s-au luat averile şi suntu în lipsă şi ruină, apoi li se mai ia şi podoaba duhovnicească, uncţiunea sacră a serviciului divinu.”
Stefan Păltinescu
Musichia, în „Buciumul romanu”, anul I/1875, p. 459-467