Membrii corului Byzantion au participat la hramul chiliei „Buna Vestire” din cadrul schitului românesc „Lacu” din Muntele Athos.
La invitația părintelui Ștefan Nuțescu, starețul chiliei „Buna Vestire”, și a părinților din schitul românesc „Lacu”, o parte din corul Byzantion a luat parte la slujbele sărbătorii Bunei Vestiri ce a avut loc zilele trecute, după calendarul vechi, la Sfântul Munte Athos din Grecia.
Pe lângă viețuitorii din așezămintele monahale românești, la slujba de priveghere a fost prezent și un număr mare de credincioși veniți de pe meleagurile românești. Evlavia creștinilor pentru Schitul românesc „Lacu” și pentru hramul chiliei „Buna Vestire” s-a adeverit și de această dată prin prezența, la slujba de priveghere, a celor peste 200 de pelerini care au ajuns cu mare efort și râvnă, pe cărările anevoiase ale Athosului, până în locurile ferite ale schitului din baza muntelui Athon.
Inițiativa părinților români din Sfântul Munte de a invita, de mai multe ori pe an, coruri de muzică psaltică din țară reprezintă încă o dovadă grăitoare a dragostei ce o purtăm, ca popor, pentru muzica tradițională a Bisericii. Demersul constituie, totodată, una din cele mai importante contribuții la renașterea muzicii psaltice românești, în directă legătură cu neîntrerupta tradiție orală a muntelui Athos și a modelelor vii de psalmodie și de rugăciune. Se cuvine întreaga recunoștință pentru aceste inițiative ale părinților români de a deschide tinerilor porțile spre surseleautentice ale tradiției orale psaltice. Aceste demonstrații de măiestrie psaltică, potențate prin trăirea în rugăciune, sunt, probabil, cea mai sigură soluție de reînnodare a tradiției bizantine de mult uitate în mănăstirile românești, unde părinții veacurilor trecute se întreceau în compuneri și în scrieri de cântări, în slujbe și în privegheri ce duceau tuturor vestea Athosului românesc.
Sărbătoarea hramului a începutîn ziua de 6 Aprilie, la ora 19.00, și a durat, fără întrerupere, până a doua zi la ora 8.00. Răspunsurile au fost date de corul Byzantion în limba greacă (strana dreaptă) și de o parte din membrii corului „Roman Melodul”, împreună cu alți părinți, în limba română (strana stângă).
Slujba de privegherea constat în săvârșirea Vecerniei, a Utreniei și a Liturghiei hramului, o piatră de încercare a sufletului, însă și a trupului celui rugător, o strădanie duhovnicească de aproximativ 13 ore de rugăciune și cântare antifonică. Cu atât mai mult, provocarea revine psalților ce trebuie să parcurgă, de-a lungul întregii slujbe, un repertoriu complex, abordând aproape toate ipostazele melodice ale genurilor compoziționale și ale octoihiei bisericești. Rânduiala este cu sfințenie păstrată de părinții schitului, sub atenta îndrumare a părintelui Gherasim, tipicarul mănăstirii „Sf. Pavel”. Biserica, împodobită ca de sărbătoare, după tradiția athonită, și-a etalat veșminte și obiecte noi, și-a înveșmântat pardoseala în foi de dafin și a vegheat ruga cu lumina lumânărilor din policandrul naosului.
Slujba hramului întruchipează cel mai înălțător moment de peste an din cadrul unei biserici, fiind alese cele mai frumos îmbodobite cântări ale compozitorilor din veacurile trecute, cântări pe care îndeosebi tradiția athonită le-a păstrat cu sfințenie în manuscrisele însuflețite prin fiecare slujbă ce are loc în așezămintele monahale ale Athosului.
… Suntem trecuți de jumătatea privegherii. După opt, nouă ore de cântare, trupul obosește să își mai ceară drepturile. Amortește într-o supunere lentă și tacită în fața sufletului care gustă cu nesaț din starea de eliberare temporară din frâiele cărnii. Cântările curg ca un fluviu ale cărui meandre învăluie întreaga biserică. Jubilații fără sfârșit, monodii atemporale ale imnelor vechi de secole te aruncă, pentru o prea scurtă noapte, în dimensiunea mai presus de timp și loc a stării de rugăciune. În aceeași atmosferă tainică a nopții, în liniștea Grădinii Maicii Domnului, românii din bisericuța schitului „Lacu” își înalță glasurile laolaltă cu alte sute de suflete rugătoare de la privegherile mănăstiri athonite. Sărbătoarea Maicii Domnului, Buna Vestire,îngemănează, în chip tainic, într-o singură monodie, într-un singur duh, aici și acum, români și greci, imnografi și cântăreți, credincioși și sfinți, oameni și îngeri.
Adrian Sîrbu