Corul de muzică psaltică Byzantion a luat fiinţă în anul 1997 prin binecuvântarea şi purtarea de grijă a Părintelui Patriarh Daniel, pe atunci Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. La acea vreme, cei câţiva iubitori ai psaltichiei eram elevi seminarişti în anul al II-lea de studii la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” din dealul Copoului, la marginea Iaşilor.
Ne adunam cu nespus entuziasm fără să simţim oboseala slujbelor sau trecerea timpului şi nu doream decât să-I cântăm lui Dumnezeu şi să ne întrecem prin aceasta în desluşirea neumelor ”psaltichiei”, aşa cum o numea părintele Florin Bucescu, îndrumătorul nostru. Poate ar fi fost de folos să precizăm şi faptul că noi, cei din prima generaţie ai corului Byzantion, am fost printre primele promoţii (începând cu reînfiinţarea Seminarului în anul 1995) prin care practic s-a reluat la Iaşi, ca o legătură în timp, activitatea a ceea ce a fost odinioară Academia Duhovnicească de la Mănăstirera Socola (1803-1884), înfiinţată de luminatul mitropolit şi om de cultură, Veneamin Costache. După 110 ani de întrerupere, strădaniile preoţilor ieşeni au dat rod şi numărul celor peste 3000 de seminarişti ai vechiului seminar de la Socola avea să crească şi o dată cu noile generaţii de absolvenţi. Reprezentam o deosebită bucurie şi ambiţie corul psaltic al Seminarului purtând numele Basileus, după cum ne „botezase” părintele mitropolit. Am crescut pe băncile şcolii cu multă râvnă pentru muzica psaltică. Căutam cu interes noi modele de interpretare şi colecţionam, astfel, albume audio cu diferiţi psalţi greci. Memorasem până în cele mai mici deatlii tehnice toate casetele lui Theodoros Vasilikós şi ale lui Lykourgos Angelopoulos, personalitălţi „idolatrizate”, conturate în hiperbole ale imaginarului lipsit de imagini. Ne închipuiam pe toţi aceştia interpreţi greci îmbrăcaţi în straiele monahilor atoniţi, cu bărbi albe şi lungi şi veşnic impunători prin vocile lor.
Perioada de căutări începuse frumos. Eram absolvenţi de seminar şi proaspăt studenţi teologi, irecuberabili „afectaţi de microbul puternic al psalticii pe care ne*a predato cu atâta dăruire părintele, bizantinologul, etnomuzicologul dar mai ales pedagogul Florin Bucescu. Căutam să facem rost de orice carte de slujbă pentru a diversifica repertoriul psaltic interpretat cu ocazia oricărui hram sau priveghere. Dorinţa de a imita pe cei mai mari şi de a ne crea o identitate proprie (un hazard şi un lucruc pripit specific oricărui tânăr şi totuşi cu evidente foloase) ne-a făcut să înregistrăm primul album (Cântări bizantine din tezaurul Ortodoxiei – 2002) cu selecţii la principalele momente liturgice , după care a urmat un scurt timp, după care acest album cu cântări din Postul Mare, o înregistrare a concertului “Lumina Crucii”, susţinut în anul 2002 în Catedrala Mitropolitanâ din Iaşi.
În acelaşi an ne-am văzut visul cu ochii, fiind răsplătiţi cu o excursie în Grecia unde am avut şansa sî vizităm pentru prima oară lăcaşuri şi monumente istorice din Tesalonic, Meteora, Atena, Corint, Sparta, Mistras şi Veria. Mai târziu, la sfârşitul lunii Iulie 2002 ne-am bucurat de prima şi îndeluântulng aşteptată vizită la Sfântul Munte Athos, unde am participat la hramul Icoanei nefăcută de mână omenească, numită “Prodromiţa” (la schitul românesc Prodromu). Entuziasmul de atunci nu se poate descrie în cuvinte. Tot ceea ce ne înconjura, fiecare piatră şi temelie stăteau mărturie a unui Pateric viu, a unui Bizanţ spiritual a cărui ziduri nu au căzut sub răutatea vremurilor. Însetaşi încă dim timpul seminarului de dorinţa de a vedea ş idea gusta din „bunătăţile” Athosului, ne-am apropiat cu cutremur de icoana blândă a Prodromiţei. După aproximativ de 13 ore de cântare, cu trupurile istovite, inundaţi de duhul sfinţeniei lăsate la tot pasul de asceţi pe care numai Bunul Dumnezeu îi pomeneşte acolo, în Sinaxarul Lui, ieşeam din biserică plutind, cu sufletele îndestulate. Marea şi vârful Athon, chiparoşii, natura, toată încuviinţa parcă ceea ce ni sa întâmpat. Trupul încovoiat şi nemişcat al bătrânului Petroniu Tănase, metaniile ce se mişacu necontenit şi discret pe sub rasele negre ca nişte statui în noapte, bărbile albe şi lungi, symbol al cumpătării şi al înţelepciunii sau poate potecile şi stâncile, marea şi soarele ce te întovărăşeau în drumul spre chiliile sfinţilor Atanasie, Grigorie spre vârful Athon… atâtea mănăstiri cu tradiţie şi atâtea mărturii bimilenare, atâtea icoane făcătoare de minuni pe care până atunci le văzusem în reprezentări litografiate, toate făceau din locurile vizitate pentru cele câteva zile “ţara făgăduinţelor musicale”, ţara patriarhilor psaltichiei. Începând cu acel an binecuvântat, corul a participat cu regularitate la hramurile schiturilor româneşti Prodromu sau Lacu, la invitaşia părinţilor athoniţi.
Începeam să ne propunem activităţi mai multe şi mai diverse. Momentul cheie la acest începutde drum în cunoaşterea interpretării muzicii psaltice (un domeniu abisal, extreme de complex în aparenţa simlităţi cântării de strană) l-a reprezentat pelerinajul părintelui Efrem, stareţul mănăstirii athonite Vatopedi în muntenia şi Transilvania, fiind însoţit de câţiva membri ai Corului Bizantin Grec, al cărui director este Lzkourgos Angelopoulos. Această ocazie a însemnat practice şi începutul ucenicei pe lângă acest mare dascăl al zilelor noastre. Domniei sale îi datorăm atât de multe în cât am putea spune că admiraţia noastră este pentru dascălul, dar mai cu seamă, pentru omul Lzkourgos Angelopoulos.
Arhonte protopsalt al Arhiepiscopiei de Constantinopol, director al Corului Bizantin Grec care anul acesta împlineşte 35 de ani de activitate, professor la Conservatorul de Stat din Atena, Conservatorul “Filipos Nakas” şi Conservatorul “Nikos Skalkotas” din Atena, Lykourgos Angelopoulos se remarcă în deosebi prin calitatea de pedagog, interpret şi cercetător. Ucenical bizantinologului şi etnomuzicologului Simon Karas, inspirându-se puternic din stilul părinţilor athoniţi precum fraţii Danielei şi Tomadei, dar mai ales părintele Dionisios Firfiris, Lykourgos Angelopoulos a purtat Corul Bizantin Grec pe toate meridianele lumii, în peste 1500 de concerte fiind, pe lângă alte nume sonore, unul din ambasadorii culrueii byzantine.
Omul şi dascălul Lykourgos, în afara orelor de la conservator, pe care le considera întotdeauna insuficiente fără activitatea de la repetiţii şi în special de la strană, avea grijă de ficecare dată să ne pregătească la întoarcerea în ţară cărţi musicale de referinţă pe care să le folosim în activitatea noastră. Primele turnee pe care corul Byzantion le-a avut în afara ţării se datorează promovării şi recomandărilor făcute de domnia sa, cu orice ocazie, cu tot altruismul. Doar aşa am reuşit, datorită încrederii pe care ne-a acordato, să cunoaştem festivaluri şi artişti de marcă ai muzicii religioase apusene. Pe lângă sfaturile pe care ni le dădea pentru a progresa în activităţile noastre, s-a îngrijit , nu cu mici eforturi, să înlesneascî venirea noastră în Atena pentru studii, ori de câte ori aveam ocazia. Era un prilej deosebit de a profita de prezenţa în captala Greciei pentru a putea merge la toate cursurile şi repetiţiile domniei sale.
Repetițiile au constituit poate, pe lângă strană, experienţa cea mai folositoare, de unde am avut cele mai multe lucruri de învăţat. Personal, în calitate de student al Conservatorului de Stat din atena şi masterand al aceleiaşi instituşii (sub coordonarea prof. dr. Georgios Konstantinou) am avut nepreţuita ocazie se a urmări îndeaproape viaţa unor dascăli pasionaţi de muzică şi dincolo de timpul petrecut la catedră. Organizându-şi piesele din repertoriul uriaş folosit pentru concerte cu tactul unui bibliotecar împătimit, Lykourgos Angelopoulos stătea până târziu în sala de repetiţii de pe strada Gen. Kolokotronis punându-şi în ordine yecile de dosare cu partituri, atent sistematizate în funcţie de sărbătoare, tematică, glass au genul piesei ( doxologii, polielee, polihroane, cântări din paleografie etc). Toate partiturile studiate au notate atracţiile, isoanele şi barele de măsură necesare, iar majoritatea acestora sunt scrise de mână încă de pe vremea când exista posibilitatea xerocopierii lor. Pregătirile partiturii constituie prima condiţie pentru ca un dirijor să poată studia la o repetiţie lucrarea dorită. Paralaghia repetată în multe rânduri este condiţia sine quo nonpentru înţelegerea structurii şi szccesiunii thesis-urilor şi pentru asimilarea piesei. Ea se practica atât de mult, în cât reproduecerea formulelor din piesă se făcea la un moment datpe din afară, în mod instinctive. Era deja o normalitate ca pasajele dificile din punct de vedere intervalic sau al ornamentelor, alatracţiilor, altextului, al formulei sau al omogenităţii să fie în mod obsesiv repetate mia întâi individual şi apoi de către toți coriștii. Fire ambițioasă, cu o energie debordantă, copleşitoare, perfecţionis tpână în cele mai mici detalii, dirijorul Lykourgos Angelopoulos începea interpretarea unei fraze atunci când toată lumea credea că s-a ajuns, în sfârşit, la o şlefuire suficientă a ei. Când eram bucuroşi de rezultatul final al muncii noastre, de abia atunci începea cu adevărat repetiţia. Se realiza, fără să ne dăm seama, o analiză practică a piesei de la nivel macrostructural la microstructuri pentru ca mai apoi, după ore de repetări pe mici pasaje melodice, să conştientizăm cu adevărat frumuseţea construcţiei interioare. Treptat, am fost integrat în activităţile Corului Bizantin Grec, în programul de concerte şi turnee. Gestul mă copleşise. Pentru mine, personal, a fost şi rămâne cea mai folositoare şi intensă experienţă. Am învăţat ce înseamnă să urci, treaptă cu treaptă de la „a cânta împreună” la „a interpreta împreună”, am învăţat că a dărui înseamnă a împărtăşi celuilalt viaţa ta, pasiunea ta, cunoştinţele tale şi pe cei cunoscuţi ai tăi, a le deschide celor care te-au cunocut şi cărora le-ai predat noi drumuri către oportunităţi sau către alte idei, alte puncte de vedere, alte moduri de predare. Am învățat că adevăratul dascăl nu se îmbracă în platoşa infailibilului sau în racolarea de adepţi ai ideilor lor, ci împărtăşeşte cu sinceritate din ceea ce deţine, căutând să ofere ucenincilor şanse pe care el însuşi, poate, la vremea sa, nu le-a putut avea.
În luna August a anului 2005 Corul Bizantin Grec avea să fie invitat nu pentru prima oară în cadrul Festivalului de muzică medievală The roots of our songs din Jaroslaw, Polonia unde a interpretat, într-un concert de excepţie, slujba intergrală a Imnului Acatist. A fost cel mai lung concert susţinut de corul grec vreodată (3 h, 15 min), într-o atmosferă de neuitat. Biserica era învăluită în linişte şi în tensiune. Erau atât de mulţi oameni veniţi la concert încât erau ajezaţi pe jos printre bănci, în faţa şi în lateralele scenei. A fost cea mai pură dovadă că publicul din Jaroslaw depăşise cu mult dorinţa de concerte. Ei doreau altceva. Erau însetaţi de muzica ce slujeşte unui scop superior ei, de timpul suspendat în akolouthia, unde harul lui Dumnezeu îţi dă dimensiunea reală a rugăciunii. Prezenţa mea ca membru în Colrul Bizantin Grec a fost o oportunitate pentru ca Byzantion să fie ales următorul reprezentat al muzicii byzantine la Jaroslaw, în anul 2006, şi să se bucure, de atunci în coace de participarea constant la acest eveniment care adună an de an la sfârşitul lunii august artişti de marcă ai muzicii medievale. Anul acesta am fost în mod deosebit onorați de invitația de a cânta pe aceeași scenă cu Corul Bizantin Grec la cea de-a XX-a ediție a evenimentului. Printre colaborările cu Lykorgos Angelopoulos se numără şi concertele susţinute împreună în Luxembourg ţară unde corul Byzantion a avut cele mai multe turnee ca un rod al prieteniei cu dirijorul de orchestră și cor Antonio Grosu și cu Carlo Hommel, marele organist al Catedralei ”Notre Dame de Luxembourg”. Răpus ca de un fulger de o meningită rară şi trecut la cele veşnice în apogeul carierei sale, compozitorul şi interpretul Carlo Hommel a reprezentat pentru noi toţi model al căutării neîntrerupte, al duhului artistic şi spiritual nestins. Descoperise cu bucurie şi uimire frumuseţea monodiei bizantine pe care începuse să o studieze temeinic. Era un specialist de marcă al cântului gregorian şi un interpret cu totul dedicate monodiei apusene. Căuta cu disperare răspunsuri la întrebări obsesive privind tainele interpretării cântului gregorian şi de multe ori muzica psaltică se pare că i le dezvăluia. Entuziasmat de aceste noi descoperiri, găsise oportunităţi de finanţare pentru o parte din noi ca să venim şi să studiem cântul gregorian în Luxembourg şi, astfel, să punem bazele unui schimb de experienţă. După mai multe turnee ale corului Byzantion în Luxembourg, Carlo Hommel se dedica din ce în ce mai mult studierii notației psaltice. Urma să susţinem împreună un concert bizantin-gregorian cu cântări din Săptămâna Patimilor intitulat sugestiv „L’Orient et l’Occident chantent ensemble la Semaine Sainte”. Concertul a fost pregătit cu multă muncă de cercetare a repetoriului comun, astfel încât Carlo Hommel îşi programase o întreagă săptămână special pentru alcătuirea repertoriului. Dumnezeu, însă, a rânduit ca după această experienţă de neuitat, el să treacă la cele veşnice. Concertul a fost susţinut împreună cu ucenici ai lui, după indicaţiile repertoriale dorite de domnia sa şi a fost dedicat lui împreună cu albumul al VII-lea al corului Byzantion, CD ce reprezintă un concert susţinut în Martelange, Luxembourg.
Anul 2011 a reprezentat pentru Byzantion un pas important atât prim multitudinea de evenimente la care a participat cât şi prin diversitateanlor. În luna iulia corul a susţint un concert de muzică bizantină într-un important festival din Sankt Petersburg, fiind prima prestaţie în Rusia. Următorul turneu a avut loc în Figueres , oraşul pictorului suprarealist Salvador Dali, unde există o puternică şi activă comunitate de români. Atunci am avut onoarea să aprticipăm în cadrul aceluiaş eveniment alături de un nume de marcă al muzicii românesti, maestrul Gheorghe Zamfir. Un alt concert a fost susţinut de corul Byzantion în Praga, Cehia, în cadrul unui festival de muzică ortodoxă .
Însă cel mai important turneu al anului ce a trecut îl reprezintă colaborarea cu regizorul polonez Johann Wolfgang Niklaus, director al Teatrului Wegajty din Olsztyn, Polonia pentru punerea în scenă a Slujbei celor tineri din cuptorul Babilonului. În studiile sale, bizantinologul Milos Velimirovic semnalează prezenţa, în unul din manuscrisele din Biblioteca Naţională a Atenei a unei slujbe ce se oficia în Tesalonic în Duminica Sfinţilor Strămoşi dinaintea Sărbătorii Naşterii Domnului, după Utrenie. Acest manuscris împreună cu alte surse descriu slujba dedicată celor trei tineri. Transnotarea a fost realizată de cercetătorul şi compozitorul Michalis Adamis, preşedinte al Corului Bizantin Grec. Punerea în scenă a încercat respectarea indicaţiilor coregrafice din manuscrise, iar din punct de vedere muzical, interpretarea pe de rost a intregii slujbe în limba greacă a reprezentat o frumoasă provocare pentru membrii corului. Concertul a avut loc într-un paraclis din secolul al IX-lea din complexul Episcopal din Brixen, Italia, în cadrul unui festival de muzică din Brixen, Italia.
Până în present, corul a susţinut numeroase alte concerte în Grecia, Danemarca, Olanda, Luxemburg, Franţa, Italia, Rep. Moldova, Germania şi România, participând la festivaluri importante de muzică sacră (Recontres Musicales de Vézelaz, Rencontres Médiévales de Thoronet, La spiritualité de Torino, Les Chansons de nos raciness-Jaroslaw, Atlantis du Nord – Olsztzn, Les amis de Santorino, Wilibrod 658-2008, Przemysl, Pontigny etc.) .
În prezent, corul este format din membrii mai vechi şi mai noi. O parte din ei sunt membri ai corului Operei Naţionale din Iaşi sau fac parte din colectivul administrativ al acesteia. Alţi membrii sunt deja slujitori ai altarului sau psalţi atât în țară cât şi în străinătate (Paris, Louvain la Neuve, Bruxelles). Alţii sunt studenţi la secţia de canto clasic a Facultăţii de Interpretare Muzicală din Iaşi sau masteranzi ai Secţiei de Muzică Bizantină. Cei mai tineri dintre membrii sunt studenţi ai aceleiaşi secţii, fiind în acelaşi timp şi membri ai corului psaltic Floralia. Începând cu anul 2008, corul Byzantion se bucură de o fructuoasă colaborare cu Secţia de Muzică Religioasă a conservatorului ieşean, secţie condusă de lect.univ.dr. Zamfira Dănilă, specialist în paleografie bizantină, cânt gregorian şi folclor muzical. Corul Byzantion îşi îmbogăţeşte în mod constant componenţa cu studenţi ai acestei secţii. Astfel, se conturează din nou, în timp, premisele unei şcoli psaltice ieşene care asigură un cadru mai larg de activităţi, de la paleografie, cercetarea semiografiilor şi a manuscriselor până la activitatea de Interpretare. În plus, studenţii înscrişi sunt veniţi nu numai de pe plaiurile Moldovei ci şi din Ardeal sau Muntenia.
Corul Byzantion este reprezentat de Asociaţia Culturală Byzantion, organizaţie nonprofit care activează din anul 2009 şi prin care s-au realizat câteva lucruri care trebuie menţionate.
În primul rând, s-a reuşit organizarea Masterclass-ului de Cânt Bizantin , poate cel mai mare eveniment internaţional de muzică bizantină din ţară, ajuns anul acesta la ediţia a V-a, în colaborare cu Universitatea de Arte „George Enescu”, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi cu Primăria Municipiului Iaşi. Anul acesta organizăm o ediţie aniversară în cadrul căreia se vor sărbători prin concerte şi slujbe împlinirea a V-a ediţii ale evenimentului, a 35 de ani de activitate a Corului Bizantin Grec şi a 15 ani de activitate a corului Byzantion.
În cadrul Masterclass-ului s-a conturat tradiţia de a lansa cel putţin o carte în deschiderea lui şi, de aceea, membrii Asociaţiei Byzantion au reuşit până acum traducerea şi/sau editarea mai multor lucrări. O altă reuşită o reprezintă organizarea de studii postuniversitare pe specializarea Muzică Bizantină, cursurile fiind susţinute de prof.dr. Georgios Konstantinou de la Conservatorul de Stat din Atena. Aceste eforturi s-au putut concretiza datorită iniţiativei Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru (mai ales prin atenta îndrumare a prof.univ.dr. Laura Vasiliu şi prof.univ.dr. Viorel Munteanu) şi datorită sprijinului oferit de Mănăstirile „Petru-Vodă” şi „Paltin” din judeţul Neamţ (prin bunăvoinţa pr.arhim. Iustin Pârvu).
Printre activităţile corului Byzantion, cele mai importante direcţii de dezvoltare sunt compunerea şi imprimarea de slujbe dedicate în special sfinţilor români, imprimarea de albume cu scop pedagogic precum şi repunerea în lumină a operelor compozitorilor moldoveni prin editarea şi imprimarea lucrărilor acestora. Anual, membrii corului își propun susținerea a cel puțin patru concerte în diferite momente ale anului liturgic, care să devină o tradiție pentru publicul ieșean: Byzantion cântă pelerinilor, cu ocazia Sărbătorii Sfintei Cuvioasei Parascheva, Lumina Crucii, cu ocazia intrării în Săptămâna Patimilor, Concertul de colinde tradiționale românești și un concert caritabil.
Proiectele Asociaţiei Culturale Byzantion beneficiază în mod deosebit de sprijinul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţiei Sale, Părintele Mitropolit Teofan şi a părintelui protos. Hrisostom Rădăşanu, consilier pe probleme de învăţământ. Suportul real al Mitropoliei s-a dovedit de mare folos în editarea de cărţi, în imprimarea de noi albume şi, în special, în organizarea, în fiecare an, a Masterclass-ului de Cânt Bizantin de la Iaşi.
Promovarea muzicii byzantine a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Răsăritene urmăreşte redarea frumuseţii monodiei sacre de tradiţie milenară, monodie pe cât ce complex şi de sobră, pe atât lipsită de teatralităţi şi excese ce revelează pe cât posibil o imagine muzicală a ceea ce istoricul roman Nicolae Iorga numea „Bizanţ după Bizanţ”.
Prep.univ.drd. Adrian SÎRBU
Articolul „15 ani de activitate a corului Byzantion” a fost publicat în revista Byzantion Romanicon, vol. VIII/2012.