Masterclass-ul de Cânt Bizantin, ediția a XVII-a, a debutat pe 15 iulie 2024, în sala Iustin Moisescu a Complexului Mitropolitan din Iași. Organizat de Asociația Culturală Byzantion, de Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice, de Mitropolia Moldovei și Bucovinei și de Primăria Municipiului Iași, în parteneriat cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, ediția de anul acesta abordează o temă de interes: Cântarea psaltică în parohie. Raportul dintre strane și credincioși în participarea la slujbe.
La deschiderea oficială au fost prezenți Pr. Vicar Marian Timofte, care a transmis mesajul de salut din partea Mitropoliei, Prof. Univ. Dr. Laura Vasiliu și Conf. Univ. Dr. Zamfira Dănilă din partea Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, Monahul Filotheu Bălan, de la Mănăstirea Sf. Arhangheli – Petru Vodă, invitatul special al acestei ediții – protopsaltul Dimos Papatzalakis din Tesalonic, din Mitropolia de Neapolis, și tenorul Călin Brătescu, moderatorul acestei primei sesiuni fiind domnul Lect. Dr. Adrian Sîrbu. Vorbitorii au reiterat necesitatea promovării educației muzicale în biserici și mănăstiri.
După slujba de Parastas spre pomenirea Arhimandritului Iustin Pârvu și a Arhon Protopsaltului Lykourgos Angelopoulos, Monahul Filotheu Bălan a lansat ediția a doua a Triodului Paisian, apărută la editura Sofia (București) în acest an. Ediția include patru volume: Triodul până la Duminica Floriilor, Liturghiile Postului Mare, Acatistul Bunei Vestiri și Săptămîna Patimilor, fiind o lucrare amplă, de peste 2000 de pagini. Prezentarea Părintelui Filotheu a urmărit genealogia acestui proiect – împlinirea unui vis –, legată de descoperirea, de către prof. dr. Vasile Vasile, a Manuscrisului Triodului autograf al Cuviosului Visarion Ieromonahul de la Neamţ, aflat la Mănăstirea Ciolanu, de manuscrisul autograf al Cuviosului Calinic Ieromonahul de la Mănăstirea Neamţ, primit de Cuviosul Justin Pârvu de la o credincioasă din Fălticeni, și de câteva zeci de manuscrise din Mănăstirile Neamţ, Secu şi Văratec. Această ediție include compoziții inedite precum Irmoase pentru aproape fiecare Duminică a Postului Mare, Stihiri la Duminica Sfintei Cruci din Stihirarul lui Panaiot Hrysaf, traduse de Sf. Macarie Ieromonahul, 30 de variante de „Cu noi este Dumnezeu”, cu 4 stihologii diferite, „Doamne al Puterilor” de Sf. Macarie şi de Petru din Peloponnes, Alliluia pentru utreniile Postului Mare, pe cele 8 glasuri din Papadichie (H.H.), și altele.
Prezentarea Prof. Dr. Alexander Lingas intitulată Cântarea liturgică în comunitățile creștine urbane în Antichitatea Târzie s-a concentrat pe forma și funcția liturgică în Ritul Vechi al Marii Biserici Sfânta Sofia (numit Ekklesiastikos). Prezentarea a oferit câteva răspunsuri la întrebări precum: cum au participat credincioșii din bisericile Antichității Târzii la cântarea din cultul creștin? Ce au cântat creștinii din Antichitarea Târzie, la slujbe? Cum s-a cântat psalmodia biblică? De ce se cânta psalmodia biblică? Prezentarea a exemplificat modelul de cântare chemare-și-răspuns, realizat prin psalmodia responsorială și psalmodia antifonală, și s-a concentrat, în a doua parte, pe ritul medieval de la Agia Sophia. Exemplele muzicale au fost din înregistrarea Vecerniei în cinstea Înălțării Sfintei Cruci, cântată de Corul Bizantin Grec condus de Lykourgos Angelopoulos la Oxford în 2001, și din înregistrările ansamblului Capella Romana, de pe albumul Lost Voices of Agia Sophia. Prezentarea a concluzionat că participarea enoriașilor la cântarea din biserică era facilitată de folosirea refrenurilor și a răspunsurilor la dialoguri care erau ușor de învățat și de repetat. Corurile interpretau cântări pe texte diverse, cu muzică mai complexă, iar muzica și mai elaborată era încredințată soliștilor. Caracterul festiv, pe de altă parte, putea fi indicat de elaborarea muzicală a structurilor antifonale existente.
Cele două cursuri practice de Tehnică de cânt ținute de tenorul Călin Brătescu au pledat pentru întoarcerea la naturalețea cu care vorbim, atunci când cântăm. Domnia sa a subliniat importanța respirației și a modului corect de emitere a sunetului, din spatele nasului, de acolo de unde, în limba română, pronunțăm vocala „î”, evitând laringele. Cursanții care s-au oferit să vină în față au făcut diferite exerciții.
La Cursul practic de interpretare psaltică, ținut de domnul Dimos Papatzalakis, s-a pornit de la paralaghie, ca prim pas, obligatoriu, în abordarea unei partituri, indiferent de nivelul la care a ajuns un psalt. Domnia sa a pus accent pe lucrarea minții, care nu trebuie să devieze de la direcția pe care trebuie să o ținem, pe tempo, tactare, accente. S-a lucrat pe Heruvicul pe glasul I al lui Petru Lampadarie.
Sorina Chiper – PR
