În a patra zi de Masterclass de cânt bizantin de la Iași, participanții au beneficiat din nou de șansa de a lucra individual cu doamna soprană Mihaela Grăjdeanu. Ca la un consult medical, observațiile nu au urmărit să critice ci să stabilească un diagnostic al problemelor cu care se confruntă cursanții și să indice un mod de a remedia situația. Printre altele, doamna Grăjdeanu i-a învățat pe cursanți exerciții de fortifiere a diafragmei.
Apoi, la cursul domnului Neochoritis, s-au discutat diferite aspecte practice de la strană, pornind de la întrebările din chat de pe Zoom, referitoare, de pildă, la modul în care sunt integrați psalții mai puțin experimentați la strană, la repertoriu sau la obiceiul – greșit – de a înlocui chinonicul, sau de a-l preceda de citirea din Viețile Sfinților. Ideal, ar trebui abordat un chinonic din repertoriul clasic, de 15-20 minute, care să fie cântat rar. Exersând pe chinonice în limba greacă și în limba română, domnul Neochoritis le-a atras atenția cursanților asupra faptului că lucrarea intervalurilor se descoperă în liniște, în isihie. Ca un monah care se retrage în chilia sa pentru a-și face canonul, tot astfel psaltul, în liniștea camerei sale, poate aprofunda lucrarea intervalurilor. Ideea e nu doar de a gasi intervalele ci și de a înțelege cum lucrează, posibil și cu ajutorul unui instrument. La vremea chinonicului, fiecare om vine cu duhul lui, din lume, dar prin cântare, trebuie transmis duhul bisericii, de dincolo de lume. Ca și în ziua precedentă, din discuții a reieșit faptul că în rândul credincioșilor educația liturgică este deficitară iar acolo unde cântărețul este bine pregătit, se poate impica în lucrarea de cateheză referitoare la cântările de la strană.
Maria Alexandru și echipa de paleografie Chrysoremon, în cadrul prezentării „Despre mărturii în vechea sistimă cu exemplul slavei Împăratul împăraților din slujba Sfinților Împărați”, au accentuat ideea că arta psaltică nu poate fi stăpânită fără paleografie muzicală. Ceea ce se cântă în mod obișnuit la strană este doar vârful unui aisberg imaginar, în care manuscrisele în Noua Notație sunt partea „văzută”, dar marea majoritate a tradiției este partea „nevăzută” și doar explorând această bogăție muzicală din manuscrise vechi putem înțelege profunzimea muzicii bizantine și specificul etosului bisericesc. Pentru psalți, recuperarea tradiției este o chestiune de conștiință.
După pauza de prânz, la cursul cu domnul Neochoritis s-a lucrat pe chinonicul care se va interpreta în cadrul Sfintei Liturghii de mâine, discutându-se posibile probleme legate de ison, de modul de a gândi acțiunea semnelor, de glasuri și de tranziția vocală de la un glas la altul. S-a lucrat pe ritm, cu ajutorul bendirului, și s-au făcut diverse observații legate de modul în care se învață muzica psaltică: nu prin învățarea semnelor ci prin ucenicia îndelungată, de la o vârstă fragedă, lângă un dascăl experimentat. De asemenea, marii psalți ai Patriarhiei vorbesc despre faptul că este nevoie ca un psalt să învețe și muzica „exoterico” – genurile care se cântau în afara spațiului eclezial, în care rolul instrumentelor este extrem de important.
Album foto în curs de actualizare.
