Miercuri, a treia zi a Masterclass-ului, a urmat programul stabilit: dimneața a început cu Ansamblu feminin, curs din ce în ce mai popular datorită răspunsurilor pertinente ale doamnei Grăjdeanu la întrebările sau solicitările de sfaturi pentru rezolvarea unor probleme personale în interpretare, venite din partea participanților.
Au urmat cele două cursuri cu domnul Panagiotis Neochoritis, care a lucrat în continuare pe intervalica de la Chinonicul de luni (Cel ce faci pe îngerii Tăi…) și a început lucrul la o partitură nouă, Chinonicul de joi (În tot pământul a ieșit vestirea lor…). Printre altele, domnul Neochoritis a punctat următoarele aspecte: A fi avansat nu înseamnă a citi perfect notația psaltică ci a simți ethosul glasului. La acest nivel se ajunge prin mult studiul individual făcut pe tactare – nu doar în mod manifest, fizic, ci si prin tactare interioară care, internalizată, dă pulsația care se imprimă în cântarea la strană. Audițiile sunt folositoare dar psaltul trebuie să caute în sine chei interpretative, prin efort personal și mult studiu individual, prin aplecare cu multă răbdare asupra detaliilor frazelor. Astfel, în abordarea unei partituri noi, se trece de la o frază la alta doar după ce psaltul simte siguranță și e mulțumit de cum a cântat. De asemenea, la nivel avansat, psaltul poate identifica o greșeală în cântare și nu se lasă influențat de ea, interpretând corect.
Înainte de pauza de prânz s-a lansat manualul online de Paleografie Muzicală: Paleografia muzicii bizantine din perspective vechi și noi, prezentat de autoarea acestuia, doamna conf. dr. Maria Alexandru, de echipa de paleografie muzicală de la Universitatea Aristotelis din Salonic și de studenți ai secției de Muzică Bizantină de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, iar după pauză a fost al treilea curs opțional de kanonaki.
La Ansamblu psaltic, domnul asist. drd. Adrian Sîrbu a atras atenția participanilor că diferența dintre un cor bun și unul excepțional stă în finețea interpetării, care vine din stăpânirea tehnicii și mai ales din inspirație, din răspunsul pe care îl primești de la Dumnezeu în momentul interpretării. Marii psalți nu au fost neapărat talentați, dotați cu cele mai bune voci, ci trăitori cu viață aleasă.
Seara, la cursul adresat avansaților, domnul Panaghiotis Neochoritis a reamintit celor prezenți în sală că muzica psaltică se învață prin practică neîntreruptă, cu o ucenicie care poate dura chiar 15 ani în care ucenicul nu face altceva decât să țină isonul. Studiul individual ajută psaltul să se formeze ca entitate personală, să caute și să controleze sunetele, astfel încât să nu fie un simplu imitator. Efortul acesta de învățare se face după logica muzicii psaltice, care este diferită de logica acestei lumi tot mai zgomotoase. Ca un monah, psaltul trebuie să se lepede de sine însuși pentru a se putea apropia de muzica bisericească.
lect.dr. Sorina Chiper
PR
Asociația Culturală Byzantion
