![\"stefanache](\"https:\/\/byzantion.ro\/wp-content\/uploads\/2014\/01\/stefanache_popescu.jpg\")
\u201eSe stinse, zilele trecute, \u00een modesta sa locuin\u021b\u0103 din calea \u0218erban \u2013Vod\u0103, ultimul str\u0103lucit reprezentant al patriarhalei genera\u021bii ce apuse. Se stinse, zilele trecute, cel care a \u00eentrupat \u00een toat\u0103 m\u0103re\u021bia lini\u0219tit\u0103 a sufletului s\u0103u \u00eentreaga muzic\u0103 bisericeasc\u0103 rom\u00e2n\u0103. Se stinse fala c\u00e2nt\u0103re\u021bilor de giube\u00e1.<\/p>\n
<\/p>\n
Se stinse sub povara a trei p\u0103trate de veac \u0219i mai bine, \u00eenc\u0103rcat de fapte mari, marele dasc\u0103l \u0218tefanache, ctitor binecuv\u00e2ntat al str\u0103bunei noastre c\u00e2nt\u0103ri de biseric\u0103. \u00centunerecul criptei \u00eenghite, \u00een monotonul d\u0103ng\u0103nit al clopotelor dela Zamfira, pentru odihn\u0103 ve\u0219nic\u0103, pe cel ce f\u0103r\u0103 odihn\u0103 veghia la interesele c\u00e2nt\u0103rii \u0219i c\u00e2nt\u0103re\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti; \u00eel prohodesc preo\u021bii str\u0103duin\u021bei sale; \u00eel doxologesc jertfele muncei sale. Jelesc c\u00e2nt\u0103re\u021bii din toat\u0103 \u021bara, c\u0103ci prototipul n\u0103dejdei lor pleac\u0103 din cele p\u0103m\u00e2nte\u0219ti; \u00eembrac\u0103 haina de doliu membrii soc. \u201eP\u0103rintele Macarie\u201d din Bucure\u0219ti, c\u0103ci neuitatul lor maestru de onoare \u00eei p\u0103r\u0103se\u0219te.<\/p>\n
*
* *<\/p>\n
Razele soarelui \u00eel m\u00e2ng\u00e2iar\u0103 pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 (1824) \u00eentr-un s\u0103tule\u021b bulg\u0103resc \u2013 Cazanl\u00e2c, – nu departe de Silomul lui Anton Panu. Av\u00e2nd prin s\u00e2nge tradi\u021biunea d\u0103sc\u0103leasc\u0103 \u2013 tat\u0103l s\u0103u a fost dasc\u0103l \u2013 \u0218tef\u0103nache era dotat cu bogate daruri pentru ca s\u0103 ajung\u0103 ceea ce a fost. Orfan de p\u0103rin\u021bi, s\u0103rman \u0219i lipsit de bunuri materiale, la v\u00e2rsta de 11 ani, trece Dun\u0103rea, leg\u0103nat \u00een duio\u0219ia c\u00e2ntecului.
R\u0103mas \u0219i f\u0103r\u0103 unchiul care-l adusese \u00een Rom\u00e2nia, \u0218tef\u0103nache fu asv\u00e2rlit \u00een v\u00e2ltoarea nevoilor \u00eenc\u0103 de t\u00e2n\u0103r. Dar cu arta lui, nu numai c\u0103 \u00eenfrunt\u0103 grijile vie\u021bii; ci \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 cel mai fericit loc \u00een istoria artei muzicale rom\u00e2ne\u0219ti.
Cu energie viguroas\u0103, cu fantezie bogat\u0103, dar mai cu seama\u0103. cu larg\u0103 inim\u0103, f\u0103c\u00e2nd nobila leg\u0103tur\u0103 \u00eentre marii mae\u0219trii ai vechimei muzicei noastre biserice\u0219ti \u0219i prezent, apare \u00een areopagul artei, ca to\u021bi eroii marilor evenimente istorice, la o epoc\u0103 de criz\u0103, la o \u00eemprejurare decisiv\u0103 pentru existen\u021ba muzicei biserice\u0219ti. \u00cen furia modernismului care \u00eenfrigureaz\u0103 de c\u00e2t\u0103va vreme toate manifest\u0103rile neamului nostru, \u00eenc\u0103lc\u00e2ndu-se cele mai nepre\u021buite comori ale trecutului bisericei noastre, se \u00eencearc\u0103, \u00een ultima decad\u0103 a veacului trecut, a se \u0219tirbi o esen\u021bial\u0103 parte din tradi\u021bionala noastr\u0103 muzic\u0103 bisercieasc\u0103; se \u00eencearc\u0103 adic\u0103 a se \u00eenlocui scrierea acestei muzici cu nota\u021biunea liniar\u0103 a sistemului occidental. Campania care reprezint\u0103 aceast\u0103 idee era \u00eengrijitoare \u0219i \u00eensu\u0219i Muzicescu era \u00een fruntea ei. G\u0103se\u0219te \u00eens\u0103 \u00een \u0218tefanache un nebiruit protivnic. Cu convingerea neclintit\u0103 c\u0103 dac\u0103 s-ar aduce vre-o schimbare muzicei biserice\u0219ti, schimbarea ar fi morm\u00e2ntul acestei muzici, el spulber\u0103 , cu argumente care nu pot fi respinse \u0219i taie cu arme ce nu se \u0219tirbesc, curagiul celor cari pretindeau c\u0103 numita tendin\u021b\u0103 este pentru uniformizarea scrierei muzicei \u2013 scrierea veche p\u0103r\u00e2ndu-li-se neapt\u0103 pentru concep\u021biuni mai \u00eenalte, – dovedind lumei \u00eentregi, c\u0103, atent\u00e2nd la existen\u021ba scrierei muzicei biserice\u0219ti este a atenta la \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba acestei muzici \u0219i ar\u0103t\u00e2nd c\u0103, dac\u0103 \u2013 grosso modo \u2013 unele p\u0103r\u021bi pot fi accesibile schimb\u0103rei, apoi s-ar ajunge ca \u00een Rusia ori chiar ca \u00een Transilvania.
Atacurile vr\u0103jma\u0219ilor se repercutar\u0103 atunci \u00een ei \u00een\u0219i\u0219i, \u0219i operile lui Muzicescu, volume \u00eentregi, sunt condamnate a zace \u00een negura uit\u0103rei.
Opera muzical bisericeasc\u0103 a lui \u0218tef\u0103nache e prodigioas\u0103 \u0219i \u00een deob\u0219te cunoscut\u0103. Nimic din ceea ce se c\u00e2nt\u0103 \u00een biseric\u0103 n-a sc\u0103pat marelui maestru. Toate genurile de muzic\u0103 au fost tratate cu m\u0103iestrie de \u0218tefanache, ne\u00eentrecut compozitor; Catavasii, Slave, Heruvice, Axioane, polielee, etc. etc., dar mai ales Axioanele duminicale ale sale vor forma pururea cununa de nestimate a muzicei noastre biserice\u0219ti.
P\u0103r\u0103se\u0219te cele p\u0103m\u00e2nte\u0219ti cu un singur regret, c\u0103 n\u2019a terminat grandioasa sa oper\u0103, Marele Anastasimatar, \u00eenaintea c\u0103ruia, \u00een amurgul vie\u021bii sale, prin maestrul s\u0103u condei \u00ee\u0219i ardea ultimele lic\u0103riri din focul bogatului s\u0103u dar.
Stilul lui \u0218tef\u0103nache e clasic, bisericesc, lini\u0219tit, duios \u0219i cu o pronun\u021bat\u0103 not\u0103 de rom\u00e2nism, plin de acea pietate solemn\u0103 pe care o evoac\u0103 toate manifest\u0103rile rom\u00e2ne\u0219ti ale gloriosului nostru trecut.
\u0218i acum c\u00e2nd cu \u0218tef\u0103nache se stinse \u0219i fericita lui genera\u021bie de c\u00e2nt\u0103re\u021bi, umilit g\u00e2ndesc: Fi-vom \u00een stare noi, cel pu\u021bin, pentru sf\u00e2nta dreptate, s\u0103 p\u0103str\u0103m ceea ce el ne-a l\u0103sat cu at\u00e2tea sacrificii? Vom putea noi s\u0103 \u00eenvingem judecata la care ne expunem din cauza micimei \u0219i sl\u0103biciunei noastre? Vom putea noi, prin munca ce datorim, s\u0103 fim clasa\u021bi, ca epoc\u0103 \u2013 cel pu\u021bin de p\u0103strare, dac\u0103 nu de promovare \u2013 a unei vechi \u0219i m\u00e2ndre tradi\u021bii d\u0103sc\u0103le\u0219ti? …
Tainic pare c\u0103 se deslu\u0219e\u0219te din pomenirea lui: \u201eS\u0103-l urm\u0103m!\u201d
Te vom urma sl\u0103vite maiestre! cu toat\u0103 c\u0103ldura \u0219i entuziasmul nostru juvenil. Brazda ce ai tras \u00een ogorul \u00een\u021belenit al muzicei biserice\u0219ti va fi pentru noi testamentul sacru pe care \u00eel vom urma cu sfin\u021benie \u00een toat\u0103 viea\u021ba. Nu vom da genelor noastre dormitare \u0219i picioarelor noastre odihn\u0103 p\u00e2n\u0103 ce nu vom \u00eentrupa idealul ce ai urm\u0103rit toat\u0103 viea\u021ba: \u00eenflorirea muzicei biserice\u0219ti. \u0218i condu\u0219i tainic de sufletul t\u0103u nobil ce planeaz\u0103 pururea asupra noastr\u0103 \u2013 n\u0103d\u0103jduim c\u0103 vom putea ajunge odat\u0103 s\u0103 zicem: ale tale dintru ale tale!…
Fie-\u021bi memoria binecuv\u00e2ntat\u0103, fie-\u021bi \u021b\u0103r\u00e2na u\u0219oar\u0103!\u201d<\/p>\n
<\/p>\n