Alleluia, O Kyrios evasileusen (Domnul a împărățit), prochimen ce se cântă la Slujba Vecerniei Sfintelor Paști de Luni (Manuscrisul „Latin 5319” din Biblioteca Vaticanului) – după o intepretare a lui Lykourgos Angelopoulos (Atena) alături de corul „Organum” (Paris), dirijat de Marcel Pérès.
Stilul antic romaic (engl. “Old Roman chant”, fr. “répertoire Vieux Roman”) reprezintă o tradiție veche a Bisericii din Roma, care s-a format începând cu secolele al VII-lea și al VIII-lea și a dăinuit până în secolul al XIII-lea, dezvoltându-se în sudul Italiei, sub influența coloniilor grecești.
„Caracterul său evident oriental, care conferă un aspect de cantilație ornamentată nu este cu nimic surprinzător ținând cont de faptul că, în această perioadă, Italia era sub conducerea împăratului bizantin și reprezenta, de asemena, un tărâm în care se refugiau largi colonii de greci. […] Vecerniile de la slujba Învierii sunt fascinante pentru solemnitatea rânduielii liturgice și pentru amplitudinea cântărilor. Psalmodierea alterna cu Alleluia, cântare a cărei desfășurare melismatică se caracteriza printr-o luxurianță ce nu se mai întâlnește în nicio altă perioadă a anului liturgic (pentru repertoriul religios occidental n.n.)”. (Marcel Pérès)