Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost ctitor nu doar de carte bisericească în multe limbi, de arhitectură şi de iconografie, ci şi mare susţinător al artei muzicale a Sfinţilor Părinţi, care ni s-a păstrat prin truda şi harul Sfântului Paisie de la Neamţ, prin filiera căruia acele partituri au ajuns, cu binecuvântarea Cuviosului părinte Justin Pârvu, până astăzi, când poate mai mult ca oricând avem nevoie de frumuseţea lor.
La ideea maicii Neonila (compozitor, muzicolog), de a ilustra filiaţia revelată a compoziţiilor şi de a oferi cercetătorului monah Filotheu Bălan şi dirijorului Adrian Sârbu contextualizarea mai amplă, la cererea Televiziunii Române interesată de importanţa momentului, discuţiile efervescente care au urmat evenimentului urmau să fie încadrate într-o emisiune din care redăm mai jos doar un mic fragment, cu speranţa că vor oferi şi prin cuvinte edificarea primită prin actul muzical.